Tratamentul dintilor de lapte In ultima vreme m-am intalnit tot mai des cu acest : “de ce tratam dintii temporari daca oricum cad?” Speram sa fi disparut deja aceasta perceptie gresita, dar se pare ca nu… Ma bucur totusi ca tot mai multe mame stiu deja ca extractia prematura a unui dinte temporar poate cauza atat perturbari in dezvoltarea arcadelor dentare cat si afectarea eruptiei si structurii dintilor permanenti. Se obisnuia ca primul contact al copilului cu stomatologul sa se faca in jurul varstei de 3 ani datorita problemelor comportamentale si a lipsei comunicarii acceptabile. Societatea Americana de Stomatologie Pediatrica recomanda o consultatie de specialitate in cursul primului an de viata, imediat dupa eruptia incisivilor temporari, pentru ca mamele sa fie instruite in vederea respectarii unor masuri de igiena si profilaxie dentara adaptate varstei. Insa tot mai multi copii au o teama destul de dezvoltata fata de stomatolog. Copiii vin la stomatolog influentati inconstient de familie si de societate, atitudinea lui fiind un reflex de aparare la mediu. Frica este o emotie normala ce apare la o amenintare avand intensitati si manifestari diferite : nervozitate, teama (data de lipsa de informare; teama ce se manifesta pe termen lung; netratata dispare spontan sau se transforma in fobie), fobia dentara (frica disproportionata ce nu poate fi explicata sau controlata care persista in timp si daca dureaza mai mult de 2 ani ii afecteaza calitatea vietii copilului), la aceasta frica adaugandu-se si experiente negative anterioare. In cursul tratamentelor, parintii/insotitorii transmit emotia copilului, de aceea de multe ori insotitorii sunt rugati sa astepte in sala de asteptare, pentru a coopera mai usor cu copilul. Pentru ca tratamentul la copii sa fie un succes, pedodontul poate interveni asemeni unui profesor, construind atitudini adecvate fata de tratamentul dentar. Comportamentul copilului la stomatolog depinde de personalitatea copilului, atitudinea parintilor, relatia parinte – copil, abilitatile profesionale ale medicului. Din pacate relatia medic – copil este dominata de frica si anxietate, iar experienta dentara este asociata cu o experienta neplacuta. Pentru a reduce frica si anxietatea se pot utiliza tehnici de modelare comportamentala si conversatie pentru informare adecvata varstei. De asemenea consider ca ar trebui eliminata asemanarea pieselor cu o albinuta sau bondarel, multi copii avand teama de albine. ( Mi s-a intamplat sa imi vina doi pacienti in varsta de 4-5 anisori la un control si aproape plangand mi-au spus ca nu vor sa deschida gura deoarece le este frica sa nu le intre albinuta in gura sa ii intepe …) Dezvoltarea personalitatii si a comportamentului in societate are la origine interactiunea dintre ereditate si mediu, inca din primi ani de viata (parinti, prieteni, rude, status economic, conditii de habitat), influentand in mod indirect dezvoltarea mentala a copilului. Scaderea anxietatii fata de actul terapeutic si absenta durerii din timpul acestuia sunt foarte importante in ceea ce priveste nealterarea relatiei psihoafective dintre medic si copil. Pentru copiii foarte anxiosi, la care metodele uzuale de scadere a anxietatii nu dau rezultate, se poate apela la tehnici de sedare constienta (inhalare de Protoxid de Azot sau administrare de anestezice pe cale i.v sau i.m) si in situatii particulare anestezia generala. Anestezia generala este o metoda farmacologica de necesitate in care copilul este inconstient, nu raspunde la stimuli verbali si fizici, are reflexele abolite. Este recomandata copiilor total necooperanti : foarte mici, copii cu dizabilitati, copii cu fobii. Tratamentele se fac in ordinea descrescatoare a gravitatii lor : – urgenta in stomatologie : durere, inflamatii, traumatisme dento-alveolare – tratamentul dintilor definitivi imaturi – tratamentul dintilor temporari care se pierd de pe arcada cat mai tarziu – sigilari, fluorizari in functie de grupul de risc al afectiunilor dentare ale copilului – extractii dentare (numai dintii mobili, irecuperabili)